Inspecţia Muncii este organ de specialitate al administratiei publice centrale în subordinea Ministerului Muncii, Solidaritãtii Sociale şi Familiei, cu sediul în municipiul Bucureşti.

Inspecţia Muncii are personalitate juridicã si este finanţatã de la bugetul de stat şi din venituri extrabugetare.

Inspecţia Muncii are în subordine inspectorate teritoriale de muncã, unitati fãrã personalitate juridicã, care se organizeazã în fiecare judet si în municipiul Bucureşti.

Obiectivele principale ale activitatii Inspecţiei Muncii sunt urmãtoarele:
• controlul aplicãrii prevederilor legale referitoare la relaţiile de muncã, la securitatea şi sãnãtatea în muncã, la protecţia salariaţilor care lucreazã în conditii deosebite şi a prevederilor legale referitoare la asigurãrile sociale;
• informarea autoritatilor competente despre deficientele legate de aplicarea corecta a dispozitiilor legale în vigoare;
• furnizarea de informaţii celor interesaţi despre cele mai eficace mijloace de respectare a legislaţiei muncii;
• asistarea tehnicã a angajatorilor şi angajaţilor, pentru prevenirea riscurilor profesionale şi a conflictelor sociale;
• initierea de propuneri adresate Ministerului Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei pentru îmbunatatirea legislaţiei existente şi elaborarea de noi acte legislative în domeniu.

În îndeplinirea obiectivelor prevazute, Inspectia Muncii are urmatoarele atributii:

a) în domeniul stabilirii relaţiilor de muncã controleazã:
• încadrarea în munca şi încetarea activitatii persoanelor care desfãşoarã orice activitate în temeiul unui contract individual de munca;
• stabilirea si respectarea duratei timpului de lucru;
• stabilirea i acordarea drepturilor salariale, precum si a celorlalte drepturi decurgând din munca prestatã;
• accesul fãrã nici o discriminare pe piaţa muncii al tuturor persoanelor apte de muncã, respectarea normelor specifice privind conditiile de muncã ale tinerilor, femeilor, precum şi ale unor categorii de persoane defavorizate;
• respectarea celorlalte prevederi cuprinse în legislaţia muncii şi a clauzelor contractelor colective de muncã;

b) în domeniul securitãţii si al sanatãţii în muncã:
• acordã asistenţa tehnicã persoanelor juridice la elaborarea programelor de prevenire a riscurilor profesionale şi controleazã realizarea acestora;
• efectueazã sau solicitã mãsurãtori şi determinãri, examineazã probe de produse şi de materiale în unitãţi şi în afara acestora, pentru clarificarea unor situaţii de pericol;
• dispune sistarea activitãtii sau scoaterea din funcţiune a echipamentelor tehnice, în cazul în care constatã o stare de pericol iminent de accidentare sau de mbolnavire profesionala, si sesizeaza, dupa caz, organele de urmarire penalã;
• acordã angajatorilor, persoane juridice şi fizice, autorizaţia de funcţionare din punct de vedere al securitãţii în muncã;
• retrage autorizaţia de funcţionare din punct de vedere al securitãţii în muncã, dacã constatã cã prin modificarea condiţiilor care au stat la baza emiterii acesteia nu se respectã prevederile legislaţiei în vigoare;
• cerceteazã accidentele de muncã conform prevederilor Normelor metodologice privind comunicarea, cercetarea, înregistrarea, raportarea şi evidenţa accidentelor de muncã;
• coordoneazã activitatea de instruire şi informare a angajaţilor în domeniul securitãţii, sãnãtãţii şi al relaţiilor de muncã şi urmãreşte activitatea de formare a specialiştilor în domeniu;
• controleazã aplicarea dispoziţiilor legale referitoare la certificarea produselor, maşinilor, utilajelor şi a echipamentelor de protecţie din punct de vedere al securitãţii în muncã, la intrarea acestora pe teritoriul naţional, prin inspectorii de muncã sau prin organisme acreditate de Ministerul Muncii, Solidaritãiţi Sociale şi Familiei;
• controleazã respectarea îndeplinirii cerinţelor legale referitoare la sãnãtatea în muncã şi la înlãturarea riscurilor de îmbolnãviri profesionale.

Inspecţia Muncii furnizeazã, la cerere, celor interesaţi, contra cost, asistenţã de specialitate.

În realizarea atributiilor sale Inspectia Muncii coopereaza cu ministere, inspectii din alte domenii, institutii publice sau private, cu reprezentantii partenerilor sociali si poate apela la serviciile unor experti sau ale unor organisme specializate, în conditiile stabilite de regulamentul de organizare si functionare propriu.

Inspectorii de muncã sunt funcţionari publici.

Inspectorii de muncã sunt independenţi faţã de orice schimbare guvernamentalã şi de orice influenţã neprevazutã din afarã.

Încadrarea inspectorilor de muncã se face prin concurs sau examen, în raport cu pregãtirea profesionalã şi cu aptitudinile candidaţilor.

Numirile în funcţii de conducere se fac pe baza unor criterii stabilite în Regulamentul de organizare şi funcţionare al Inspecţiei Muncii.

Inspectorii de muncã sunt obligaţi:
1. sã nu aibã nici un interes, direct sau indirect, de orice naturã ar fi acesta, în unitãtile care se aflã sub incidenţa controlului lor;
2. sã nu dezvãluie secretele de fabricaţie şi, în general, procedurile de exploatare, de care ar putea lua cunoştinta în exercitarea funcţiilor lor, nici dupã momentul încetãrii, indiferent de motiv, a contractului lor individual de muncã
3. sã pãstreze confidenţialitatea oricarei reclamaţii care semnaleazã nerespectarea prevederilor legale în domeniul reglementat de prezenta lege şi sã nu dezvãluie conducãtorului persoanei juridice şi persoanei fizice sau reprezentantului acestora faptul cã inspecţia a fost efectuatã ca urmare a unei reclamaţii.

Inspectorii de muncã au urmãtoarele drepturi:
1. sã aibã acces liber, permanent si fãrã înştiinţare prealabilã, în sediul persoanei juridice şi în orice alt loc de muncã organizat de aceasta;
2. sã solicite conducerii persoanei juridice sau persoanei fizice documentele şi informaţiile necesare pentru realizarea controlului sau pentru efectuarea cercetãrii accidentelor de muncã;
3. sã procure dovezi, sã efectueze investigaţii sau examene, sa cearã prezentarea documentaţiei pe care o considerã necesarã, sã realizeze mãsurãtori sau sã preleveze mostre de substanţe utilizate în procesul de producţie;
4. sã impunã ca abaterile constatate în domeniu sa fie remediate pe loc sau într-un timp limitat;
5. sã cearã, acolo unde este cazul, modificarea instalaţiilor sau a proceselor tehnologice utilizate, dacã acestea nu asigurã securitatea lucrãtorilor la locul de muncã;
6. sã dispunã întreruperea sau suspendarea imediatã a proceselor de muncã atunci când constatã o stare de pericol iminent de accident sau de îmbolnavire profesionalã pentru lucrãtorii care participã la procesul de producţie sau pentru alte persoane;
7. sã apeleze la organisme agreate pentru a verifica starea locurilor de muncã sau a materialelor folosite;
8. sã dispunã mãsuri atunci când conducãtorul persoanei juridice nu îşi îndeplineşte obligaţiile legale;
9. sã sesizeze organele de urmarire penalã cu privire la cazurile de abateri considerate infracţiuni;
10. sã intre în toate locurile în care se efectueazã lucrari ce implicã riscuri pentru securitatea si sãnãtatea lucrãtorilor;
11. sã cearã informaţii, fie singuri, fie în prezenţa martorilor, de la orice persoanã şi despre orice problemã care constituie obiectul controlului;
12. sã propunã retragerea autorizaţiei de funcţionare din punct de vedere al securitãţii în muncã, dacã constatã cã, prin modificarea condiţiilor care au stat la baza acesteia, nu se respectã prevederile legislaţiei în vigoare.

Mãsurile luate de inspectorii de muncã pot fi contestate pe cãile judiciare sau administrative prevãzute de lege.